Despre primul concediu din 2011 - Emigranți în Tenerife shopska salat
Cele mai bune posturi și pagini Am rămas fără bani, licităm tabloul roz Voi, cei ce mă loviți, chiar vă trăiți visul? Rochie de mireasă la 10 euro Pentru soţul meu Avem un pictor abstract în familie, Yago Care-i treaba cu Tenerife Despre cum am născut acasă, pe scurt Scheme pentru somnul bebeluşului sau cum ne impunem să n-adormim copilul la ţâţă Fotografii E naşterea mea, nu o dau la nimenea
16°C
Prognoza 04/01/2014
Zi
Less forecast...
Prognoza 02/01/2014
Zi
Zi
Adeje aeroport Angelo Atlantic banane bani Barcelona cicio costume de baie Dan emigrare golf insulele Canare insulă je job Jose Las Americas Los Cristianos mâncare naștere ocean oceanul atlantic pescuit peşte pisică plajă playa de las americas playa del duque Portugalia Puerto Colon Puerto de la Cruz România San Eugenio seb Sibiu skate soare Spania surf Tenerife TITSA vacanţă valuri Yago
Italia. Franța. Spania. Portugalia. Insulele Madeira. shopska salat Insulele Canare. N-a fost chiar un tur de forță, dar ne-a sleit ceva de forțe. Pe Seb, că a fost șoferul tot drumul de peste 2.600 km, mai puțin. Dar pe mine, anemica, care are rău de mașină, de mișcare și, acum am aflat, de mare, m-a pleoștit groaznic. Așa. Am început cu partea proastă, că era mai puțin de spus și am vrut să am spațiu de manevră cu restul poveștii.
Vacanța noastră de 14 zile a fost incredibil shopska salat de frumoasă. Cu șase zile petrecute în Toscana, la sora lui Seb (tare mult mulțumim Andra, Fede și Gabriel pentru găzduire și momentele petrecute împreună), și celelalte shopska salat opt pe drum, a fost un melanj între orașe vizitate la ralanti shopska salat și altele doar traversate și privite din spatele parbrizului. Am găsit Toscana gri-maronie, pe alocuri verde, că a plouat shopska salat mult, dar deh, ca iarna. Nu a fost însă mai puțin spectaculoasă. Partea cu adevărat avantajoasă a perioadei în care am mers acolo a fost numărul decent spre mic de turiști. Așa că Florența, Lucca, Pisa și Pescia, orașele prin care ne-au purtat pantofii, au părut până și mai primitoare decât ni le aminteam.
În Lucca am nimerit ziua aia din lună în care pe toate străzile cetății, adică peste tot în centrul istoric, se vindeau obiecte de anticariat, shopska salat de la cărți până la mobilă, de la genți de designer la aparate de fotografiat antice. Târg. Ador târgurile. Nici n-am simțit cum a trecut ziua și umbra dintre clădirile vechi s-a transformat în întuneric. De aici m-am îmbogățit cu un ceas Timex pentru triatlon, adică tocmai ce-mi trebuie mie – la înot, ca și la alte sporturi. A costat 10 euro, obiectul e ca și nou. Norocul meu. Acum îl folosesc când alergăm, că ne-am pus să alergăm seara, pe malul oceanului. Eu și Seb. În Florența am descoperit o erboristerie shopska salat veche despre care citisem pe net înainte și care produce parfumurile Il Profumi di Firenze, o să detaliez în articolul despre parfumurile acestei călătorii.
Pisa. Pentru prima dată pentru mine. O s-o spun direct. Multă zarvă pentru nimic. Adică turnul din Pisa, ciudățenia care adună anual milioane de turiști japonezi, că așa, în total, sunt trilioane cred, e doar atât de înalt?! Din curtea aia cu gazon verde-verde, turnul e cel mai scund. Și nu vorbim decât de o catedrală și un dom mic și discret. Mă rog, locul e plăcut, aerisit în ciuda tarabelor negustorilor, unde albul marmurei (să nu fie marmură?) contrastează perfect cu verdele ierbii și pozele ies corecte.
Genova. Doar din mașină. E cel mai ciudat oraș văzut de mine. Pus pe versanți abrupți, cu niște străzi prăpăstioase și cu un mini-oraș subteran format numai din parcări, orașul mi-a dat o senzație de claustrofobie, chiar dacă este întins pe malul bălții. M-am simțit straniu, chit că n-am coborât din mașină, aveam drum lung de mers până la primul popas, Marsilia. Care pe Marsilie nici pe aia n-am văzut-o decât din mers, cazarea a fost într-o localitate de lângă, La Valentine.
Coasta de Azur. Tot din mașină. Am oprit doar lângă Cannes, ca să mâncăm. Este pentru cei bogați și chiar și cea mai urâtă și sordidă crâșmă are prețuri mari. Cum noi nu suntem nici bogați și nici fițoși, n-am ținut deloc să mâncăm pe malul mării, așa că cu 14 euro ne-am săturat burțile la un restaurant cu autoservire dintr-un centru comercial.
Franța: drumuri foarte bune, frumoase, benzină mai ieftină ca-n Italia (nu pun la socoteală Monaco, alt stat, alte taxe, unde litrul de 95 depășea 1,5 euro). Autostrada, la fel de scumpă ca-n Italia, pe sectorul de la graniță și până la ieșirea spre Cannes, o distanța mică, am plătit vreo 12 euro. Dar n-am mai avut treabă cu autopista, că drumurile naționale-europene sunt foarte rapide. Cazările: scumpe, înguste și proaste. Am plătit la un hotel de 2 stele 52 de euro, departe de zona turistică, un fel de hotel pentru tiriști. Micul dejun – mai bine-ți ieie gândul, sau îți aduci musli cu tine, așa cum am făcut eu (mulțumesc Andra).
Stop poveste. La granița dintre Franța și Spania am dat pes
Cele mai bune posturi și pagini Am rămas fără bani, licităm tabloul roz Voi, cei ce mă loviți, chiar vă trăiți visul? Rochie de mireasă la 10 euro Pentru soţul meu Avem un pictor abstract în familie, Yago Care-i treaba cu Tenerife Despre cum am născut acasă, pe scurt Scheme pentru somnul bebeluşului sau cum ne impunem să n-adormim copilul la ţâţă Fotografii E naşterea mea, nu o dau la nimenea
16°C
Prognoza 04/01/2014
Zi
Less forecast...
Prognoza 02/01/2014
Zi
Zi
Adeje aeroport Angelo Atlantic banane bani Barcelona cicio costume de baie Dan emigrare golf insulele Canare insulă je job Jose Las Americas Los Cristianos mâncare naștere ocean oceanul atlantic pescuit peşte pisică plajă playa de las americas playa del duque Portugalia Puerto Colon Puerto de la Cruz România San Eugenio seb Sibiu skate soare Spania surf Tenerife TITSA vacanţă valuri Yago
Italia. Franța. Spania. Portugalia. Insulele Madeira. shopska salat Insulele Canare. N-a fost chiar un tur de forță, dar ne-a sleit ceva de forțe. Pe Seb, că a fost șoferul tot drumul de peste 2.600 km, mai puțin. Dar pe mine, anemica, care are rău de mașină, de mișcare și, acum am aflat, de mare, m-a pleoștit groaznic. Așa. Am început cu partea proastă, că era mai puțin de spus și am vrut să am spațiu de manevră cu restul poveștii.
Vacanța noastră de 14 zile a fost incredibil shopska salat de frumoasă. Cu șase zile petrecute în Toscana, la sora lui Seb (tare mult mulțumim Andra, Fede și Gabriel pentru găzduire și momentele petrecute împreună), și celelalte shopska salat opt pe drum, a fost un melanj între orașe vizitate la ralanti shopska salat și altele doar traversate și privite din spatele parbrizului. Am găsit Toscana gri-maronie, pe alocuri verde, că a plouat shopska salat mult, dar deh, ca iarna. Nu a fost însă mai puțin spectaculoasă. Partea cu adevărat avantajoasă a perioadei în care am mers acolo a fost numărul decent spre mic de turiști. Așa că Florența, Lucca, Pisa și Pescia, orașele prin care ne-au purtat pantofii, au părut până și mai primitoare decât ni le aminteam.
În Lucca am nimerit ziua aia din lună în care pe toate străzile cetății, adică peste tot în centrul istoric, se vindeau obiecte de anticariat, shopska salat de la cărți până la mobilă, de la genți de designer la aparate de fotografiat antice. Târg. Ador târgurile. Nici n-am simțit cum a trecut ziua și umbra dintre clădirile vechi s-a transformat în întuneric. De aici m-am îmbogățit cu un ceas Timex pentru triatlon, adică tocmai ce-mi trebuie mie – la înot, ca și la alte sporturi. A costat 10 euro, obiectul e ca și nou. Norocul meu. Acum îl folosesc când alergăm, că ne-am pus să alergăm seara, pe malul oceanului. Eu și Seb. În Florența am descoperit o erboristerie shopska salat veche despre care citisem pe net înainte și care produce parfumurile Il Profumi di Firenze, o să detaliez în articolul despre parfumurile acestei călătorii.
Pisa. Pentru prima dată pentru mine. O s-o spun direct. Multă zarvă pentru nimic. Adică turnul din Pisa, ciudățenia care adună anual milioane de turiști japonezi, că așa, în total, sunt trilioane cred, e doar atât de înalt?! Din curtea aia cu gazon verde-verde, turnul e cel mai scund. Și nu vorbim decât de o catedrală și un dom mic și discret. Mă rog, locul e plăcut, aerisit în ciuda tarabelor negustorilor, unde albul marmurei (să nu fie marmură?) contrastează perfect cu verdele ierbii și pozele ies corecte.
Genova. Doar din mașină. E cel mai ciudat oraș văzut de mine. Pus pe versanți abrupți, cu niște străzi prăpăstioase și cu un mini-oraș subteran format numai din parcări, orașul mi-a dat o senzație de claustrofobie, chiar dacă este întins pe malul bălții. M-am simțit straniu, chit că n-am coborât din mașină, aveam drum lung de mers până la primul popas, Marsilia. Care pe Marsilie nici pe aia n-am văzut-o decât din mers, cazarea a fost într-o localitate de lângă, La Valentine.
Coasta de Azur. Tot din mașină. Am oprit doar lângă Cannes, ca să mâncăm. Este pentru cei bogați și chiar și cea mai urâtă și sordidă crâșmă are prețuri mari. Cum noi nu suntem nici bogați și nici fițoși, n-am ținut deloc să mâncăm pe malul mării, așa că cu 14 euro ne-am săturat burțile la un restaurant cu autoservire dintr-un centru comercial.
Franța: drumuri foarte bune, frumoase, benzină mai ieftină ca-n Italia (nu pun la socoteală Monaco, alt stat, alte taxe, unde litrul de 95 depășea 1,5 euro). Autostrada, la fel de scumpă ca-n Italia, pe sectorul de la graniță și până la ieșirea spre Cannes, o distanța mică, am plătit vreo 12 euro. Dar n-am mai avut treabă cu autopista, că drumurile naționale-europene sunt foarte rapide. Cazările: scumpe, înguste și proaste. Am plătit la un hotel de 2 stele 52 de euro, departe de zona turistică, un fel de hotel pentru tiriști. Micul dejun – mai bine-ți ieie gândul, sau îți aduci musli cu tine, așa cum am făcut eu (mulțumesc Andra).
Stop poveste. La granița dintre Franța și Spania am dat pes
No comments:
Post a Comment